Fostul luptator anticomunist afirma ca multi oameni ar fi putut sa se opuna deschis regimului, asa cum a facut-o el, incepand din 1982.

Fostul luptator anticomunist afirma ca multi oameni ar fi putut sa se opuna deschis regimului, asa cum a facut-o el, incepand din 1982.

Ovidiu Nahoi: Cum vedeti aceasta perioada de frenezie a dosarelor: un pas spre adevar, o rafuiala politica, o vanatoare de vrajitoare? Radu Filipescu: In orice caz, nu ca pe o vanatoare de vrajitoare. Poate fi un inceput de clarificare, poate fi si o rafuiala. Una nu o exclude pe cealalta, dar in orice caz rezultatul este bun. S-a cerut de multa vreme accesul la aceste dosare. Mie mi-a placut declaratia presedintelui Basescu, o consider bine argumentata. Pentru ca daca se va afla, la un moment dat, ca avem europarlamentari care au colaborat cu Securitatea, ar fi foarte grav.

Avem deja un euroobservator, Mona Musca.Un observator este una, un europarlamentar ales ar fi cu mult mai grav. In orice caz, demersul merita continuat, chiar daca ne bulverseaza. Interesant este ca ne bulverseaza si pe noi, cei care aflam, dar si pe cei in cauza. Iata ca si ei par bulversati.

Apropo, cum ati receptionat cazul "Mona Musca', dar si ceea ce s-a intamplat dupa, adica intreg cortegiul de reactii si de dezbateri?Sincer, m-a afectat, fiindca era o persoana pe care o apreciam mult pentru toata activitatea pe care o depunea. Cred ca noi avem genul acesta de reactie: suntem mai severi cu cei apropiati noua decat cu cei considerati, sa spun asa, in tabara opusa, in care oricum nu avem incredere si de la care nu avem asteptari.

Tot in acest mod judecati si scrisoarea deschisa a lui Gabriel Liiceanu?Intr-un fel, da. Pentru ca, de exemplu, cei din zona PSD au avut intotdeauna o disciplina de partid si o retinere in a se acuza intre ei, in timp ce reprezentantii societatii civile, intelectualii, sunt, din contra, mai critici si mai severi atunci cand se critica intre ei. Asa s-a intamplat si in perioada 1996-2000, din pacate asa se intampla si acum. Foarte usor ne criticam cei care suntem de aceeasi parte.

Credeti ca societatea noastra are la dispozitie un cantar bun pentru a putea doza corect vinovatiile in cazurile de colaborare cu Securitatea sau mai curand ii judecam pe toti la gramada?Nu stiu daca avem un cantar bun. De exemplu, avem cazul lui Dan Voiculescu, in care CNSAS s-a pronuntat, si cazul Monei Musca, in care CNSAS nici macar nu s-a pronuntat. Cu toate acestea, reactia din societatea civila mi se pare mai dura la adresa Monei Musca, desi eu cred ca in cazul lui Dan Voiculescu exista un grad mai mare de vinovatie. Eu cred insa ca, in timp, publicul evalueaza corect vinovatiile si va fi in stare sa evalueze corect credibilitatea care-i va mai ramane sau nu Monei Musca si credibilitatea lui Dan Voiculescu, de exemplu.

Pornind de la experienta dumneavoastra personala, de dinainte de 1989 si din perioada urmatoare, cum ati doza vinovatiile legate de sistemul comunist? Ma gandesc, de exemplu, ca informatorii ar purta cam zece la suta din vinovatia generala a sistemului. Ei, intr-un fel, pot fi considerati si victime, pentru ca multi au fost fortati, unii au cedat mai greu, altii mai usor, in orice caz, au fost pusi in situatii degradante. Agentii, ofiterii Securitatii ar fi vinovati pentru circa 40 la suta, iar restul de 50 la suta revine conducerii de partid, sistemului politic care, pana la urma, conducea.

Insa, in 1989, Securitatea a sacrificat partidul. Oferindu-le anumite avantaje, cei din partid au ramas cu o viata calduta, in timp ce majoritatea celor din Securitate au evoluat foarte bine economic, dovedind un grad de adaptare exceptional la economia de piata. In fapt, la extrema ei, spre zona de coruptie si escrocherie. Stim foarte bine ca aproape toate marile scandaluri financiare de dupa 1990 au fost legate si de oameni proveniti din Securitate.


"Eu nu mai am cazier, dar nu asta e regula'

Sunteti membru in comisia care va furniza baza stiintifica necesara condamnarii comunismului, comisie constituita la cererea presedintelui Romaniei. Cu ce se va alege societatea, dincolo de un document si un gest de condamnare? Sunt si lucruri concrete. De exemplu, se va obtine prin lege o reabilitare a celor condamnati din motive politice.

Dar nu exista o asemenea reabilitare?Una prin intermediul unei legi, care sa-i includa pe toti, nu.

De exemplu, dumneavoastra aveti cazier? Eu, nu. Pentru ca am avut norocul sa existe un procuror care s-a ocupat din proprie initiativa de reabilitarea mea. Eu nu i-am cerut-o, dar el s-a ocupat. Dar nu aceasta este regula. Pentru cei condamnati dupa 1964 situatia poate fi un pic mai complicata, deoarece multe condamnari erau incadrate la dreptul comun, dar in realitate ascundeau un delict politic. Era o politica sa ii incadreze la altceva, daca puteau face acest lucru.


Facea "jogging' cu Securitatea

In decembrie 1982, tanarul inginer electronist Radu Filipescu incepea sa distribuie in Bucuresti manifeste impotriva lui Ceausescu. A fost prins de Securitate in mai 1983 si condamnat la zece ani inchisoare pentru propaganda impotriva oranduirii socialiste. Eliberarea a venit insa dupa numai trei ani, in urma presiunilor internationale din jurul cazului sau. In 1987, dupa ce a cerut, tot prin manifeste, organizarea unui referendum privind mentinerea sau nu a lui Ceausescu la putere, a fost din nou anchetat, de data aceasta cu multa brutalitate, fara a fi insa si condamnat. A fost urmarit pas cu pas.

Pentru a se distra pe seama securistilor care nu-l scapau de sub supraveghere, iesea in fiecare zi la jogging pe strazile Bucurestiului. In 1988, impreuna cu mai multi fosti detinuti politici, printre care Ion Nastasescu, Marin Iancu, Barabas Piroska, Iulius Filip, Victor Totu si altii, a pus bazele sindicatului "Libertatea', trimitand o scrisoare deschisa Conferintei Europene de la Viena, in care se cereau drepturi si libertati democratice in Romania. Ultima data a fost arestat pe 21 decembrie 1989. Acum este presedinte al Consiliului de Administratie al Grupului pentru Dialog Social. Povestea lui Radu Filipescu a inspirat-o pe scriitoarea si jurnalista germana Herma Kennel, care i-a dedicat o carte, aparuta in Romania sub titlul "Jogging cu Securitatea'.

Detine o firma care produce si comercializeaza propriile inventii, una dintre ele premiata la Salonul de la Bruxelles. "Daca nu-ti vezi de meserie si depinzi numai de un partid sau de o organizatie, este foarte greu sa-ti pastrezi libertatea de discurs sau de actiune', spune Radu Filipescu.


"Si nostalgicii au dreptul la amintiri'

Ati avut la un moment dat o initiativa interesanta, de constituire a unui anume tip de muzeu al Epocii de Aur

Da, era in 1999, iar titlul expozitiei pe care am organizat-o la Grupul pentru Dialog Social era "Zece ani dupa'. Am adus acolo tot felul de obiecte care aminteau de acea epoca si niste cadouri pe care le primea Ceausescu de la diferite intreprinderi, niste obiecte absolut interesante, niste kitschuri. Unii vizitatori isi dadeau seama ca era o parodie la adresa lui Ceausescu, altii nu-si dadeau seama exact ce era, pe altii ii apuca de-a dreptul nostalgia. Parerea mea a fost ca si nostalgicii au dreptul la amintiri. Nu poti blama de-a dreptul o perioada in care ai trait printre cravate rosii, frigidere Fram si sticle de lapte la litru. Din cand in cand e bine sa-ti aduci aminte.

Ati vedea un asemenea muzeu instalat la Casa Poporului?Exista un proiect, discutat si cu colegii de la GDS, sa instalam asa ceva la inchisoarea Jilava. Exista un fort acolo, care a fost inchisoare din 1924 pana in 1964. Interesat este ca aceasta inchisoare a fost redeschisa de Ceausescu in 1988.

De ce a redeschis-o?Pentru ca inchisorile erau deja suprapopulate. In decembrie 1989, un numar de 3.000 de demonstranti au fost dusi chiar acolo, la Fortul 13. Era una dintre cele mai dure inchisori. Ar fi interesant daca s-ar crea si acolo un muzeu de aceeasi factura cu cel de la Sighet, care e un muzeu extraordinar de interesant. Daca oamenii ar vizita un muzeu de aproximativ aceeasi factura la Jilava, poate ca ar dori sa-l viziteze si pe cel de la Sighet, care are dezavantajul ca este departe.

Cum ar putea arata un posibil muzeu de la Jilava?Pe de o parte, ar prezenta represiunea. Dar ar trebui sa existe si o alta parte, dedicata vietii cotidiene, dar si extremului cult al personalitatii al lui Ceausescu. Vedeai un congres care incepea la 9 dimineata si pana la 6 seara se aplauda incontinuu.


"Intre ‘83 si ‘86, la Aiud erau 30 de detinuti politici'

Atunci cand ati inceput actiunea impotriva regimului erati convins ca aveti sanse reale de succes sau era mai mult o lupta fara speranta?

Era pur si simplu un calcul ingineresc, daca vreti. Am spus ca daca eu as avea sanse sa implic unu la suta din oameni si sa creez o miscare de opozitie ar fi extraordinar de mult. Insemna ca o suta de astfel de tentative puteau avea succes. In momentul in care incepi o astfel de actiune te poti astepta la tot felul de oprelisti, greutati. Dar tot atat de bine pot aparea sanse la care nici nu te gandeai. Intamplarea poate juca adesea in favoarea ta. Cred ca lucrul acesta nu l-au inteles multi oameni atunci.

Aveti impresia ca se putea mai mult?Cred ca puteau mai multi sa incerce sa faca ce-am facut eu.

Ati trecut prin inchisorile anilor ‘80, de care se vorbeste si se stie mai putin, in comparatie cu gulagul din perioada lui Gheorghiu-Dej. Existau multi detinuti pentru delicte asemanatoare cu al dumneavoastra? Da, de exemplu, atunci cand am ajuns la Aiud intre ‘83 si ‘86, erau vreo treizeci, incadrati la propaganda impotriva oranduirii socialiste sau la complot - ceea ce era cam acelasi lucru. Fusese povestea celor trei tineri din Ploiesti care aruncasera manifeste de pe magazinul "Omnia' si mai pusesera si o petarda la "Casa alba', cum se numea sediul PCR din oras. Erau Litoiu Nicolae, Manu Gheorghe si, al treilea, Liviu Mihai, parca.

Acesta din urma reusise sa fuga in strainatate, cu ceilalti doi am fost la Aiud. Unul luase sapte ani, celalalt 20 de ani. Pe Litoiu, care avea 20 de ani in momentul actiunii de la Ploiesti, l-a prins decembrie 1989 in inchisoare. Imi mai amintesc, de exemplu, de Arpad Viszki, un actor din Miercurea Ciuc, care dupa eliberarea din inchisoare a murit in conditii suspecte. In 1984, cu ocazia zilei de 23 august, au fost amnistiati cei cu pedepse de pana la 5 ani. Cu ocazia asta a fost eliberat, iar in anul urmator a fost gasit spanzurat intr-o padure.

Verdictul a fost sinucidere. Dar dupa cat il cunosc, nu era omul care sa se sinucida. Nastasescu Ion, de la Iasi, primise noua ani, a stat pana cu un an inainte de 1989 si a plecat in America. Ilie Ion din Pitesti, condamnat la sase ani, a stat exact sase ani. Si eliberarile acestea erau aleatorii. Eu am fost condamnat la zece ani si am fost eliberat dupa trei ani, pentru ca devenisem cunoscut, se vorbise despre mine in strainatate, intervenisera si Amnesty International si diferite guverne, se scria in ziarele occidentale. Regimul nu avea onoarea de a aplica pedepsele si amnistiile in acelasi grad pentru toti. Eu ceea ce am putut face in momentul in care am fost eliberat a fost sa transmit informatii si despre ceilalti, sperand ca astfel pot sa-i ajut.

Dumneavoastra ati fost un caz mediatizat. Dar ce fac ceilalti colegi de detentie? Traiesc ca oameni obisnuiti? Pentru ca nu-i vedem foarte implicati in viata publica.Da, Litoiu, de exemplu, locuieste la Ploiesti, era un om mai credincios si predica la o biserica protestanta, Manu Gheorghe e plecat in America, Draghici Ion a fost condamnat la zece ani si, dupa ce a fost eliberat, a plecat si el in America. Terminase ASE-ul si Matematica, avea o pregatire deosebita. Ilie Ion este pensionar. Fratii Barabas Janos si Ferenz sunt in Miercurea Ciuc si ma mai vad cu ei din cand in cand. Cu Ferenz Barabas a fost o poveste frumoasa. El, cu Janos si cu o fata, Piroska Marton, au aruncat manifeste impotriva lui Ceausescu la Miercurea Ciuc.

Fata a fost condamnata la cinci ani si a fost eliberata la amnistia din 1984. Eu stateam cu ei in camera si, intr-o zi, a venit gardianul si a spus: Barabas Ferenz, la vorbitor. Nu stiai niciodata ce se intampla in astfel de situatii, asta era teroarea. Puteau sa te pedepseasca, sa te bage la carcera, puteau sa te elibereze, nu stiai ce se intampla. Cand s-a intors, l-am intrebat, curiosi, ce se intamplase. Il chemasera in biroul comandantului, care i-a spus ca Piroska vrea sa se casatoreasca cu el.

Ei erau obligati sa-l anunte si, daca era de acord, se oficia casatoria in biroul comandantului. Va dati seama ca am glumit mult pe chestia asta. Dupa vreo doua saptamani, l-au pieptanat, l-au ras, l-au pregatit, a venit ofiterul starii civile si au oficiat casatoria, dupa care au stat o jumatate de ora unul langa altul pe o banca.

Cum, asta a fost tot? Da. Dupa aceea a venit cu pachetul in camera, am mancat cu totii si asa am sarbatorit.


"Am niste retineri in a-l crede pe Basescu'

Nu aveti impresia ca ati riscat si ati suferit prea mult fara rost?Nu. Grav este daca iti moare cineva din familie sau patesti ceva care sa te marcheze puternic pentru tot restul vietii. Am avut noroc, nu mi s-a intamplat asa ceva. A fost, pana la urma, o experienta interesanta.

V-ati gandit vreodata sa parasiti Romania?M-am gandit, dar eu fusesem in strainatate si inainte de 1989 si mi-am dat seama ca ai si avantaje, dar si dezavantaje - pierderea legaturii cu familia, cu prietenii. Cred ca idealul este sa te realizezi aici si sa poti sa calatoresti cat mai des.

Ce va enerveaza cel mai mult in Romania - daca tot ati decis sa ramaneti? Faptul ca, de multe ori, criteriile profesionale sunt inlocuite de alte criterii. De exemplu, sotia mea a castigat un concurs pentru un post de conferentiar la Facultatea de Medicina. Este foarte pasionata, a terminat facultatea cu zece, nu a fost membru de partid. In 1988 s-a casatorit cu mine. O chemau din cand in cand la Securitate si ii spuneau: cum de stai cu derbedeul asta Ei bine, acum a obtinut 710 puncte, cel de-al doilea clasat a avut 310. Si-a schimbat dosarul, neregulamentar, a ajuns la 420 de puncte. In fine, sunt tot felul de interese, asa ca pana la urma s-a blocat postul. Lucrurile acestea ma indigneaza teribil.

Ce asteptati cel mai mult de la actualii conducatori ai Romaniei?Sa mergem pe o cale de normalitate. In rest, astept de la mine sa reusesc in activitatea firmei mele, sa reusesc cu baiatul meu de 8 ani. L-am dat la diverse sporturi si particip cu mare entuziasm la intrecerile lui. Nu astept totul de la conducatori.

Pe cine detestati cel mai mult in politica?N-am ideea asta. De exemplu, ar putea fi Iliescu. Dar, dincolo de toate criticile care i se pot aduce, justificat, de altfel, eu nu-mi dau seama daca nu cumva, fara existenta lui Iliescu, conflictele fizice, militare din decembrie 1989, dintre diferitele ramuri ale Securitatii, armatei etc. nu s-ar fi prelungit. Pe de alta parte, efectele perverse ale politicii lui Ion Iliescu se resimt pana acum. Iliescu este o personalitate extraordinara. Are atata liniste interioara facand niste lucruri atat de grave incat chiar ca te bulverseaza.

Il credeti pe Traian Basescu atunci cand afirma ca nu a colaborat cu Securitatea?(Se gandeste) E o intrebare grea. (Din nou cateva zeci de secunde de gandire.) Am niste retineri, dar deocamdata nu sunt suficiente probe.

Ce intrebare si-ar puneAcum ma intreb daca ni se va lua sediul GDS. Pentru ca s-a votat o lege in parlament prin care sediul va fi dat unei organizatii de tineret care e inexistenta sau, in orice caz, cei despre care se aude nu au o reputatie prea buna. Legea a trecut foarte usor prin parlament, iar la anexa este si imobilul nostru. Si chiar ma intreb daca se va ajunge sa fim scosi din sediu.

Mona MuscaImi pare rau de dansa

Carol SebastianAm inteles ca el tinea legatura cu cei despre care spunea O situatie ca a lui e de inteles.

Dan VoiculescuPur si simplu Crescent.

Traian BasescuComunica si gandeste extraordinar de eficient.

Emil ConstantinescuA facut si lucruri bune, a avut si esecuri, intr-o perioada foarte dificila.


stiri.rol