Duminica seara s-a incheiat cea de a XXVI-a editie a Festivalului de muzica veche desfasurat la Miercurea Ciuc si in alte 11 locuri din zona Harghita

Duminica seara s-a incheiat cea de a XXVI-a editie a Festivalului de muzica veche desfasurat la Miercurea Ciuc si in alte 11 locuri din zona Harghita, manifestare de real nivel european care, alaturand solisti si ansambluri de valoare din tara si din strainatate, intr-o atmosfera incantatoare, de mare familie a iubitorilor artei din epoci demult apuse, a demonstrat - asa cum am afirmat si in articolul precedent - ca se poate face performanta in orice colt de tara, cu conditia ca organizatorii sa fie ei insisi profesionisti, pasionati si daruiti menirii lor. Si s-a vazut din plin ca directoarea Centrului de Cultura judetean, Emese Karda, a stiut sa isi creeze o echipa exceptionala, rezultatul fiind "functionarea" perfecta a unui mecanism complicat care parea ca "merge" de la sine. Pe de alta parte, a fost o dovada concludenta a faptului ca publicul din Miercurea Ciuc si chiar din satele invecinate, este oricand interesat sa urmareasca programe atat de speciale, stand in sala pana in miez de noapte, infruntand un frig de noiembrie, pentru a aplauda cu incantare sonuri ??vechi??, partituri renascentiste, baroc sau preclasice, dar si creatii moderne sau improvizatii construite pe instrumente traditionale sau de epoca. Cred ca ??fascinatie?? ar fi cuvantul potrivit pentru starea de gratie care a cuprins auditorii, traind impreuna cu interpretii emotia pe care doar artistii adevarati o pot transmite. Ar trebui sa ma opresc asupra fiecarui solist si ansamblu in parte, pentru ca aproape fiecare a constituit un punct de referinta, dar cred ca va fi edificator sa punctez cateva nume deja binecunoscute precum violonistul Mihail Ghiga (deopotriva coordonator artistic al festivalului) si al sau excelent Collegio stravagante, organistii Erich Turk (Cluj) si Barta Tibor (Ungaria), ansamblurile Bourdon si Musica Historica din Ungaria, ansamblul ceh atat de special ??Kvinterna?? (pe care l-am admirat anterior la Sighisoara) evoluand in spatiul ideal al Cetatii Miko (fosta fortareata devenita acum muzeu deosebit de bine gandit), ??Passamento?? din Cluj, ??Free Sound International?? (instrumentisti din Noua Zeelanda, Ungaria, Romania) cu improvizatii pe teme arhaice sustinand dansul in coregrafia Lilianei Iorgulescu, unanim apreciata creatoare care apoi a aparut in dubla ipostaza in "Interferentele" prezentate de InterArt, ansamblu bucurestean afirmat in Europa, America sau Asia, in care Mihaela Vosganian (deopotriva semnatara partiturilor muzicale), Irinel Anghel, Andrei Kivu au cantat la instrumente traditionale japoneze, imbinate cu intervente electronice, dansul subliniind atmosfera aparte in special prin eleganta si plasticitatea desenului si atitudinilor solistei (secondata destul de mecanic de doi tineri dansatori), in seara dedicata artei nipone aplaudand de asemenea, printre tablourile si exponatele din Cetate, muzica scrisa de Irinel Anghel pentru piesa ??Amantii insangerati?? montata la Teatrul National din Bucuresti, compozitoarea cantand pe instrumente exotice alaturi de acelasi Andrei Kivu, dar si de Matei Ioachimescu sau Andrei Marcovici, apoi ??stampele japoneze?? oferite de Ansamblul bucurestean Einuiea, care avea sa revina in serile urmatoare, la sala Teatrului, acompaniind imaginile filmelor mute ??Nosferatu?? si ??Faust?? de Murnau, intr-o improvizatie adesea inspirata si, oricum, cu o nota de inedit incontestabila; dar si Ansamblul timisorean ??La Follia?? a sunat minunat, in biserica reformata, in ??reflexele baroce?? (triosonate), iar Melinda Beres - vioara, Ciprian Campean - violoncel si din nou Erich Turk - de aceasta data la clavecin, au excelat in ciclul sonatelor de Schmelzer, pentru ca in biserica franciscana de la Sumuleu Ciuc (superb lacas ce se leaga de numele celebrului Ion Caianu, dar si de imensa statuie in lemn a Fecioarei Maria care, datand din sec. XIV, are o ??istorie?? spectaculoasa, cunoscuta din pacate doar de localnici) sa aplaudam rafinatul recital sustinut de mezzosoprana Claudia Codreanu - un nume impus de multa vreme in circuitul vietii noastre muzicale - si Inna Oncescu, cantand la orga, sonoritatea pieselor sacre capatand conotatii de ruga si reculegere in acel loc sfant ridicat, in vecinatatea manastirii franciscane, chiar in epoca in care au fost compuse. Dar seara franceza a adus sonurile flautului travers la care Rachel Brown (din Anglia) a cantat cu o gratie si o finete incredibila, alaturi de sotul sau, violonistul Adrian Butterfield si de clavecinistii Erich Turk si Irina Nastase, o tanara extrem de talentata care a revenit pe scena pentru a acompania (de-a dreptul eroic) ariile franceze de curte de Michel Lambert propuse de soprana Sophie Boulin, pentru ca a doua zi sa o aplaudam in compania acelorasi instrumentisti englezi, interpretand dansuri de curte pe care Mary Collins (o prezenta cunoscuta inca de la Institutul francez din Bucuresti) a brodat miscari destul de stereotipe si simple ??aplicate?? invariabil la menuet, gavota sau sarabanda. Momentul a fost precedat insa de o superba secventa de muzica si poezie in care, in acordurile delicate si expresive ale harpei careia Roxana Moisanu (din Bucuresti) i-a conferit viata si spirit, apreciata actrita Irina Movila de la TNB si Sandor Varga de la Teatrul din Miercurea Ciuc, au rostit versuri de dragoste din ??Cantonierul?? lui Petrarca. Dar in festival au mai cantat si chitaristi italieni, Teatrul ??|andarica?? a oferit, la Odorheiul Secuiesc, o versiune libera dupa ??Faust?? de Goethe, iar in moderna biserica ??Milenium?? de la M. Ciuc (constructie surprinzatoare, in lemn si metal, cu o cupola din sticla prin care se vad cei patru ingeri din exterior veghind asupra credinciosilor), Ovidiu Craciun a reeditat succesul de la Sighisoara interpretand lucrari ortodoxe, catolice si musulmane mult apreciate de publicul numeros. Concertul final a constituit din nou o revelatie, pentru ca sub arcadele impresionante ale catedralei franciscane, aproape o mie de spectatori au ascultat pagini compuse de J.S. Bach si fiii sai, interpretate impecabil de Orchestra de camera Ciuc sub conducerea violonistei germane Ulrike Titze (descoperind astfel cu uimire o formatie de o calitate aparte, cantand cu o placere si o cunoastere stilistica pe care, sincer, nu le banuiam), dar si de cele doua soliste vocale - Claudia Codreanu si Sophie Boulin - acompaniate insa la orga, aplauzele indelungi (cu un specific scandat pe care nu l-am mai intalnit in alta parte) rasplatind nu doar talentul artistilor, ci si efortul imens al organizatorilor care au reusit sa construiasca un festival de tinuta internationala. In spatele acestei salbe de bucurii spirituale, de incarcatura sufleteasca de care - dupa cum s-a vazut - publicul larg are nevoie, a stat nu doar munca unor oameni daruiti unui crez, dar si implicarea autoritatilor (incredibil, am vazut un primar care participa la concerte cu placere, ba chiar la nevoie muta scaunele din curtea interioara a Cetatii), precum si amabilitatea locuitorilor, curatenia orasului (in care nu am intalnit caini vagabonzi), privelistea minunata, prea putin pusa in valoare in turismul nostru. Si poate ca in 2007 vor disparea gropile din asfaltul macinat si poate tot atunci TVR Cultural (de altfel partener media) se va deranja sa trimita o echipa la Miercurea Ciuc pentru a prelua concertele si recitalurile care, sincer, merita din plin sa fie transmise pe postul national, spre incantarea melomanilor din tara. Mi-e greu sa inteleg de ce doar folk-ul si ??pictura?? pe maini si pe obraji atrag atata mass-media la Sighisoara, iar un asemenea act de cultura unic la noi (si se pare in tot sud-estul Europei) ??nu merita?? atentie. Si e pacat, pentru ca Festivalul demonstreaza cum poti face ARTA care sa atraga omul obisnuit si muzicianul in aceeasi masura, intr-o perioada in care primeaza sub-cultura. Sincer, astept deja cu nerabdare viitoarea editie a Festivalului care promite noi surprize de mare valoare

stiri.rol